Aceasta tulburare il determina pe copil sa refuze anumite alimente care au o textura, un miros sau un gust specific. Primele semne apar atunci cand in alimentatia copilului au loc schimbari ( de exemplu: cand parintele introduce alimente solide in locul celor pasate, cand schimba marca unui aliment etc.)
[edsanimate_end]
Tipurile de reactii ale copilului variaza de la grimase, strambaturi, pana la stari de voma atunci cand ia contact cu mancarea respectiva. Din pacate, copilul poate avea o aversiune atat de intensa fata de acel tip de mancare incat sa refuze si alte alimente care seamana cu el. Toate acestea pot duce, in timp, la carente nutritive si chiar la deficiente de vorbire (copiii care refuza mancarea solida nu isi dezvolta musculatura implicata si in vorbire).
Cum expunem copilul la mancarea pe care o refuza?
Este important sa expunem copilul de mic la o gama larga de mancaruri. In primul an de viata acesta este mult mai disponibil sa testeze gusturi noi fata de copiii mai mari.
De asemenea, este important ca persoanele care il hranesc sa pastreze o atitudine neutra fata de reactiile copilului. Daca il vor certa sau il vor conditiona, copilul va deveni si mai refractar.
Cel mic trebuie ajutat sa se obisnuiasca, treptat, cu mancarea care ii provoaca repulsie. Acest lucru poate implica mai multe etape.
- Copilul accepta prezenta alimentului aversiv, pe masa
- Copilul exploreaza senzorial alimentul (pune mana, il miroase)
- Copilul exploreaza oral mancarea , fara a se simti obligat sa o si inghita
El va prinde mai mult curaj sa treaca prin aceste etape daca mediul din jurul sau ii ofera un model: daca isi vede parintii, fratii sau colegii de la gradinita ca mananca acele alimente, fara a se simti presat sa o faca si el.
Nu trebuie confundata tulburarea senzoriala de alimentatie cu micile mofturi ale copiilor mici sau selectivitatea lor in ceea ce priveste preferintele alimentare. Aceasta tulburarea se distinge prin reactii adverse intense si prin asocierea cu alte dificultati in sfera senzoriala sau de dezvoltare.
Psiholog Oana Mihalcea
