Dragostea ţine 2 ani, spune o vorba din popor. Mă rog, nu chiar din popor ci din laboratoarele cercetătorilor din psihologie care au ajuns la concluzia că, dupa aproximativ 2-3 ani, creierul ȋncepe să se obiṣnuiască cu noul statut (acela de persoană aflată ȋntr-o relaţie de cuplu) ṣi nu ȋţi mai transmite semnalele puternice care te făceau să tresari de fiecare dată când el/ea apărea ȋn faţa ta. Această nouă etapă are ṣi avantajele ei (despre care ȋţi voi vorbi ȋntr-un articol special) atâta timp cât reuṣiţi să vă gestionaţi, ȋntr-un mod eficient, relaţia.
Din păcate, relaţia multor cupluri intră ȋn declin după ce pasiunea ȋncepe să se domolească. De vină să fie, oare, diferenţele de opinie, valorile diferite, tipurile diferite de personalitate, părerile cunoscuţilor, dificultăţile cu care se confruntă fiecare ȋn viaţa sa, destinul? Fiecare poate contribui, ȋntr-o anumită măsură, la pierderea apropierii emoţionale dintre tine ṣi partenerul tău dar astăzi am hotărât să-ţi vorbesc despre unul dintre factorii pe care Elliot Aronson, psiholog social, ȋl consideră de mare impact ȋn relaţiile de cuplu: autojustificarea!
În ce situaţii apare autojustificarea
Atunci când partenerul de viaţă ȋncearcă să comunice cu tine despre ceea ce ȋl deranjează, afectează ȋn relaţie, autojustificarea poate apărea din nevoia de a-ţi păstra intactă imaginea de sine. Dacă tu, barbat, crezi despre tine că eṣti o persoană blândă, afectuoasă, capabilă să-ṣi iubească ṣi respecte partenera, ȋntr-un moment de nervi ȋn care o vei jigni, gestul tău va intra ȋn contradicţie cu aceste repere. Rezultatul: o stare de tensiune internă care este greu de suportat ṣi care se impune să fie eliminată cât mai repede. Cum? Una dintre căile la ȋndemână este găsirea de justificări: „Comportamentul ei a fost inadmisibil!”, „De fapt ea a fost cea care m-a provocat fără oprire ṣi eu am fost cel sub presiune.” Nici ei, persoană care se preţuieṣte, nu-i va fii uṣor să accepte că a intrat ȋn relaţie cu un bărbat care nu o respectă. De aceea, teoria că el ȋṣi manifestă astfel grija ṣi chiar afecţiunea poate sta, cu succces, ȋn picioare….un timp!
Aṣa cum organismul tinde, prin nenumărate mijloace, să-ṣi păstreze starea iniţială de funcţionare (proces numit homeostazie) la fel ṣi mintea ta tinde să ȋṣi păstreze intactă imaginea de sine.
De cele mai multe ori, când facem ceva prostesc, nebunesc, răutăcios, găsim scuze ȋn cele mai originale moduri (de la „ȋnvinovăţirea victimei” la explicaţii astrologice). Când facem ceva bine, de cele mai multe ori nu căutăm cauza ȋn afara noastră ci punem succesul pe seama calităţilor noastre interioare. Din păcate, autojustificarea afectează, ȋn timp, multe cupluri aflate ȋn etapa „maturizării” emoţionale. Daca până mai ieri, ȋn focul pasiunii, când Eul se pierdea ȋn fuziunea cu Tu, auzeai replici ca „iartă-mă, am greṣit!”, azi, când sinele ȋṣi recapătă drepturile, vinovatul eṣti tu, o terţă persoană, contextul sau, de ce nu, chiar destinul. Aceste tendinţe pot fi depăṣite atunci când devenim conṣtienţi de existenţa lor ṣi lucrăm cu noi să:
– Tolerăm ideea că nu suntem fiinţe lineare, mereu la fel, ci avem momente ȋn care suntem ṣi răi, prostuţi, egoiṣti etc. ṣi asta nu ne defineṣte. Putem să ne dăm voie ṣi să admitem că avem aceste momente ṣi să invăţăm din ele. Nu trebuie să fim perfecţi!
– Acceptăm că fiecare percepe realitatea prin filtrele proprii ceea ce ȋnseamnă că nici unul nu suntem obiectivi
– Sa fim disponibili să ascultăm ṣi varianta celuilalt, cu nevoile, dorinţele ṣi percepţiile sale, fără a o lua ca un atac la adresa noastră. Oamenii din jur ne vorbesc despre ei chiar ṣi când vorbesc despre noi
– Să ȋnvăţăm că ne protejăm trasând limite clare ṣi sănătoase nu fugind sau atacând
„Credeam ca gandim la fel!”
Indiferent de gradul de asemanare dintre partenerii unui cuplu, ei vor fi ȋn acelaṣi timp ṣi foarte diferiţi, iar aceste diferenţe atrag, ȋn mod firesc, ṣi unele momente conflictuale. Cuplurile de succes se disting prin buna gestionare a acestor momente.
John Gottman, renumit psiholog care ṣi-a dedicat cariera studierii relaţiilor de cuplu ṣi stabilităţii maritale, a identificat câteva semne clare ale declinului relaţiei de cuplu: ȋnvinovăţirea ṣi criticismul, sarcasmul, ironia ṣi batjocura la adresa partenerului.
Nu recomand să iei asupra ta orice problemă care apare ȋn cuplu, să te ȋnvinovăţeṣti sau să suporţi orice atitudine din partea partenerului. Nu despre asta este vorba ci despre a păstra contactul emoţional ṣi o comunicare deschisă cu cel care ȋţi stă alături. Atunci când apare un conflict ȋntre voi, ȋnainte să ȋţi găseṣti scuze ṣi să arunci cu reproṣuri, respiră adânc, adu-ţi aminte că fiecare are modul propriu de a percepe realitatea ṣi de a reacţiona emoţional la ea, comunică despre emoţiile ṣi gândurile tale ṣi ascultă-le pe ale celuilalt. Fiind tu primul/prima care va rupe lanţul autojustificărilor,te va uimi efectul, i-aṣ zice miraculos, pe care-l va avea asupra celuilalt. În momentul ȋn care ȋi arăţi partenerului că empatizezi cu el ṣi că eṣti mai degrabă dispus să-i ȋnţelegi sentimentele decât preocupat să te apari, nevoia lui de a-ṣi justifica comprtamentul va scădea pentru că nu va mai simţi că există un pericol la adresa imaginii sale. Asta ȋl/o va face să fie, la rândul său, mai deschis la perspectiva ta! Rezultatul va fii o relaţie mai apropiată ṣi mai satisfăcătoare.
Nu uita, autojustificările tind să transmită celuilalt ideea conform careia „eu sunt ok, tu nu!”
Psiholog Oana Mihalcea